Scurte
- Astept un raspuns care are 2 variante de a ajunge la mine: prin mail sau prin telefon. Azi, din 10 in 10 minute am dat refresh la gmail-ul meu si am luat telefonul cu mine peste tot. Ce greu trece timpul, macar sa stiu ca e negativ … sau pozitiv, sa scap de stresul asta. OFF!
- Am chef sa nu fac nimic. Nu mai vreau la serviciu. Imi doresc sa dau o fuga prin magazine si sa imi iau tot ce imi place – bluzite, rochite, pantalonasi, fundite, fustite
- Am vazut un film (The Dark Knight) si un serial (Gossip Girl) super misto ambele
- Am inceput sa invat contabilitate in timpul liber
- Vreau sa imi iau o carte buna sa citesc
Filed under: Eu cu mine | Leave a Comment
Bolivar – unde sa nu mananci
Great! Am fost aseara in cel mai nasol restaurant ever, numele lui este Bolivar si este un restaurant cu specific brazilian.
Am fost in grup organizat (intr-un teambuilding, impreuna cu Do), cam vreo 15 eram, daca nu ma insel. De servit, a venit o chelnerita si s-a ocupat de noi (unica de altfel pe tot restaurantul, desi avea terasa, si 2 etaje). Am comandat bruschete si felul doi, Pui Lemon Key, iar Do supa de ciuperci si felul doi quesadilla vegetariana.
In 2 ore ne-a adus si mancarea, dar pana sa descriu experienta macabra cu mancarea, ar trebui sa vorbesc de servire. Domnisoara servitoare era foarte nedumerita de ce ne plangem noi ca ne intra mustele in bere, in suc, de ce nu intelegem ca bruschetele le va aduce cu restul mancarii, atunci cand am intrebat de ce se intarzie cu ele, ca ea ne-a spus ca le aduce pe toate deodata. Bun, cu strambaturile de rigoare, am strans din dinti si am asteptat. A venit supa de ciuperci, care s-a dovedit chiar buna spre deosebire de restul preparatelor braziliene.
BRUSCHETTA BIANCA: paine prajita la toaster unsa cu grasime de la friptura (cel putin asa avea gust) cu aroma de usturoi. Nu m-am indurat sa vad cum sunt celelalte feluri de bruschete de la colegi, aratau mult prea dubios.
POLLO LEMON KEY – auzi la ei, snitel parizian! Pana si eu, care nu am nicio treaba cu gatitul sunt in stare sa fac un snitel mai bun. Nu avea gust! Si sosul ala… oribil. Orezul era tare, de cat de statut era.
QUESADILLAS VEGETARIAN – clatite umplute cu legume din alea congelate, la punga. Groaznic
Nu mai spun cat de nemultumiti au fost colegii mei, ca nu are rost cred. Salata de ton cu ton alterat, paste 4 FORMAGGI vai de capul lor. O mancare mai proasta decat la cantina, la niste preturi, doamne, exagerate de-a dreptul.
Mi-a placut atitudinea chelneritei, cand toti terminasem de mancat, ea s-a gasit sa aduca mancarea comandata unei colege. Cand Cris a spus ca ea nu mai mananca pentru ca mancarea a ajuns prea tarziu, chelnerita cica “Si eu ce sa iti fac, mai am si alte mese de servit!”. No comment:D
In concluzie, evitati restaurantul Bolivar!
Filed under: Unde ies | Leave a Comment
Tags: bolivar, mancare, naspa, restaurant, teambuilding
Sex and the city -The movie
[Spoiler]
Desi, nu cred ca am vazut niciun episod cap coada din serial, am spus, hai, sa vedem cum e filmul asta, mai ales ca nu era nimic altceva mai interesant in programul de la Hmultiplex. Am ajuns, mi-am luat bilet si m-am asezat pe scaun, dornica de aventura (venisem singura la film, ce-i drept, si ma cam plictiseam). Am inceput sa inspectez sala: cupluri (barbati adusi cu forta de prietene pentru a vedea filmul), grupuri de fete (Ah, tu, ai vazut ce geanta Di(h)or are aia) si, culmea, cupluri de gay. Langa mine, erau 2 indragostiti (tip si tip) care s-au purtat foarte girly pe tot parcursul filmului.
Filmul mi s-a parut slabut. E adevarat, au fost niste faze foarte comice, dar, parca ma asteptam la mai mult. Mi s-a parut tras de par foarte tare. Ca a lasat-o cu ochii in soare pe Carrie la altar Mr. Big, era de asteptat. Ca s-au impacat la finalul filmului si s-au casatorit pana la urma, la fel. Nimic spectaculos. Toata tipele din filme erau innebunite dupa brand-uri de lux. Come on, mai exista si altceva decat astea. Plus, gentile prezentate in film, hainele de marca, toate mi s-a parute extrem de chicioase. Nu as da 5000 de euro (chiar de i-as avea) pe un Louis Vuitton niciodata – era oribila: cu rosu, verde, galben, parca era un curcubeu.
Ah, ce m-a surprins iar a fost felul cum arata Carrie (Sarah Jessica Parker) – era slaba rau si se cam vedea in unele cadre cum ii atarna carnea pe maini – si Miranda (Cynthia Nixon) – avea fata foarte imbatranita si arata cam rau.
Filed under: Review | Leave a Comment
Citat
Citind un blog, am gasit o fraza cat se poate de adevarata:
“Încrederea nu se pierde decât o dată.” (Nicolae Iorga)
Filed under: Cugetari | 1 Comment
Tags: iorga
Fagaras – Lacul Caltun
In weekend am urcat pe Fagaras. Am ajuns cu masinile in Balea, dupa ce am urcat Transfagarasanul, si de acolo am inceput sa urcam pe Fagaras cu destinatia finala Lacul Caltun. Eram un grup de zece persoane: eu, Do, Cata, Nico, Ionut, Iuli, Cata2, Alex, Dan si George. Ultimii patru cu multa experienta in a urca pe munte.
Am facut traseul in 4 ore, exact timpul pe care trebuia sa il facem. Un traseu cu o priveliste superba. Fiind prima oara cand am urcat pe munte, m-am descurcat, cred eu bine. Am reusit sa tin ritmul fara sa trag grupul in spate 
. Am coborat pe lanturi, am mers prin vant, ce sa mai, a fost o experienta superba pentru mine. Dupa ce am ajuns la Caltun, am pus corturile si ne-am facut o ciorbita la primus, am desfacut o conserva si am mancat atat de bine.
Bineinteles, nu putea sa lipseasca whiskeyul si palinca, discutiile si jocurile. Am ascultat povestile despre munte ale lui George, Dan si Alex. Mi-am amintit ca oamenii care urca pe munte sunt foarte deosebiti.
Partea mai putin placuta pe moment, desi acum rad cand povestesc, a fost dupa ce am mers sa dormim. Eu cu Do intr-un cort, pe la 23 si ceva ne-am echipat bine si ne-am bagat in saci. Si a inceput sa bata vantul. In prima ora putin, dar dupa, deja era super puternic. Eu, stresata rau, dar nevrand sa ma plang am inghitit in sec o ora, o ora jumate, dar am spus “Do, mi-e urat!”. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca nici el nu dormea. Bun. M-am linistit putin, dar pana la 2 nu am inchis un ochi. Aveam impresia ca ne ia vantul cu totul si ca deja plutim. Am apelat iar la Do sa deschida lumina sa vedem daca mai aveam deasupra prelata de la cort. Do al meu, eh, era cu castile pe urechi, sa nu auda vijelia de afara. Si eu care credeam ca doarme. Off, baietii astia! 
S-a dus afara, a verificat cortul care deja incepuse sa se rupa. Am luat decizia sa plecam in refugiu. Noroc ca am avut unul, ca altfel cadea cortul de-a dreptul peste noi. De la ora 5, incepusera sa mai vina de afara, oameni care patisera mai mult sau mai putin ce am patit noi.
Dupa micul dejun de dimineata, ne-am luat inima in dinti (mie si Nicoletei ne era foarte frica sa plecam pe vremea aia, eu chiar tremuram) si am pornit spre Balea. Surpriza, doar la Caltun era vremea atat de naspa. Pe traseul de intors a fost foarte ok. Am facut 3 ore pana la Balea.
Poze: link
Filed under: Eu cu mine | Leave a Comment
Catchy song
La fiecare firma la care am lucrat pana acum, a existat o persoana cu care am mers pe aceeasi lungime de unda. Persoana care fumeaza doar la petreceri, care asculta exact aceleasi melodii ca tine (melodii care credeai ca nu le mai stie nimeni), caruia ii plac aceleasi locuri ca si tie, care gandeste ca tine, ce sa mai, prietenia ideala. Prietenie care, se pierde daca iti schimbi jobul si pe care este imposibil sa construiesti o relatie (daca se nimereste sa fie baiat) pentru ca este prea ca tine.
Azi, am primit o melodie super simpatica:
Filed under: Ce mai ascult | Leave a Comment
Ajutor
Stateam azi si ma gandeam ca eu cred ca trec printr-o criza de presonalitate, ca sa ii spun asa. Incerc sa ma gandesc la o prietena/prieten care poate sa ma asculte si nu gasesc. In general, daca vreun prieten/a de al(a) meu are probleme, Ana asculta, Ana da sfaturi. Imi pierdeam ore zilnice sa ascult despre frecventele despartiri, certuri intre cupluri, probleme de serviciu, incercam sa ajut, ieseam cu persoana respectiva in oras, o chemam pe oriunde cu mine. Daca in schimb, eu am ceva ce imi este neclar, eh, complet neinteresant. Lasa ca ii trece. Persoana careia ii cer ajutorul, nu are timp sa ma asculte, si daca o face, isi intoarce discutia pentru ea: “ce rau mi-a fost aseara, ca m-am certat iar cu prietenul”, si ajung iar sa ascult, sa ofer sfaturi.Problemele LOR sunt cele mai importante, de fapt, ma scuzati ca mi-am expus si eu supararea.
Si, dupa ce am luat numele prietenelor mele la rand, m-am suparat si mai tare. Nu stiu cui sa povestesc ce am pe suflet. Am recurs la masura de siguranta a mea: trebuie sa imi amintesc ca lucrurile nu sunt atat de negre cum le vad in ultimul timp si sa ma gandesc la ce a fost/este frumos in viata mea. Sa vedem:
- mai sunt 2 saptamani si intru in concediu. Vreau sa ma odihnesc macar moral, ca fizic …
- o sa imi vad familia cat mai curand si o sa ma simt si eu importanta pentru cineva
- in weekend plec in Piatra Craiului pe munte (conditia mea fizica este undeva la -, dar ma descurc)
- maine ma duc la tenis cu niste persoane pe care le admir pentru altruismul lor
- in seara asta ma duc sa citesc,sa imi pun lumanarele prin camera, sa ascult muzica si sa beau ultima bere din frigider
- ohh, si mai sunt 2 ore si plec acasa:D
Filed under: Eu cu mine | 2 Comments
Un eveniment care s-a intamplat vineri noaptea.
Cam slabut fata de anii precedenti sau cel putin asa mi s-a parut mie. Parca reclamele au fost putin mai neinteresante. Si mai slab organizat: mult mai putine locuri din care iti puteai lua suc/apa, climatizarea salii inexistenta, era un singur ecran care avea o frumoasa dunga pe mijloc etc. Dan Chisu, cel care s-a ocupat de eveniment, a promis ca este ultimul an in care se va face evenimentul in Sala Polivalenta (m-as mira sa se schimbe locatia).
Ce m-a surprins in mod neplacut, a fost concertul de deschidere: trupa Shukar Collective. La un eveniment care se doreste totusi cu pretentii, aduci o formatie care canta manele. Cum este posibil ca la un eveniment sa vina unii si sa iti cante de bani, bautura, femei 
Naspa , naspa, naspa. Acum ma uitam pe www.bilet.ro, Shukar Collective = trupa romaneasca ce reprezinta stilul electro-dance si ideea de world-music. Mda, tot manele mi s-au parut piesele lor.
Filed under: Unde ies | Leave a Comment
Oameni
Ma uitam azi, in metrou, la chipurile oamenilor. Aproape toti aveau privirile ingandurate, pline de griji. Foarte rar vad pe cineva care sa zambeasca. Cred ca romanii, prin natura lor, sunt niste oameni stresati.
In fata mea erau 2 fetite impreuna cu mama lor. Erau bucuroase ca mergeau la strand. Aveau atata energie pozitiva ca m-au molipsit.
Mi-am propus sa zambesc mai mult.
Filed under: Eu cu mine | Leave a Comment
Mare… soaree
Ah, ieri am venit rosie ca un rac de la mare. A fost atat de misto!
Pareri, impresii mai jos
Pro:
- terasele care arata ok
- mancarea de la terasa Andreea
- chelnerii se purtau frumosc cu tine
- apa marii era super
- porumbul fiert si inghetata de nuci la Tropicana
- tequilla adusa de Cata
Contra:
- cazare + mic dejun – foarte nasol; Dupa ce ca am dat 230 ron pe o camera, era si mica, mirosea si urat si mic dejun (toti se inghesuiau sa prinda ceva) a fot groaznic
- Mamaia e frumoasa, pacat de oamenii care se duc acolo si o strica. Care mai de care mai aranjati, etalandu-si masinile, fitele… Tipele erau imbracate cu foarte mult prost gust, tipi, nu am vazut niciunul simpatic (nu m-am uitat nici prea mult dupa)
- muzica tare in restaurante
- faptul ca au pierdut Croatia si Olanda (nu mai am cu cine tine la Euro)
Filed under: Unde ies | Leave a Comment
caută
Inregistrari recente
Categorii
- Ce mai ascult (1)
- Cugetari (1)
- Eu cu mine (6)
- Review (1)
- Unde ies (4)
- Zi de zi (5)
