Aseara am iesit. Pana aici nimic nou, pentru ca weekendul mi-l petrec mai mult prin oras decat acasa. Am pornit cu gandul sa mergem undeva mai light asa, sa fumam o narghilea, sa bem un suc, sa stam de vorba ca intre fete. Am ajuns pe undeva pe Valea Regilor si am fumat cea mai buna narghilea de pana acum: cu aroma de menta. BUN BUN!!! Si pana una alta am zis sa trecem prin Interbelic sa dansam putin. Si… in Interbelic am stat pana la 4 dimineata si ne-am distrat ca niciodata. Muzica foarte, dar foarte buna. Am baut cel mai bun cocktail ever: Mojito Strawberries. Am mai incercat un shot, pe care l-am denumit Shotul albastru (si azi ii aflu si numele), dupa care un shot ciudat , de care am spus ca nu mai mai ating niciodata (sper sa ii aflu numele tot in seara asta). Acest shot fara nume era atat de tare incat mi-au dat lacrimile (era si flambat).

Mda, si in seara asta din nou: Interbelic. Cred ca acolo o sa imi petrec veacul in iarna asta.

Hey! Ce se intampla cu lumea anul asta?! Am auzit prea multi care s-au despartit, prea multe fete care sufera, prea multi tipi care au prietena si cu toate asta insala… Cred ca astrele s-au aliniat ele intr-un  mod sublim si au creat aceasta situatie mirifica Sau, posibil de la energia negativa din Bucuresti… sau din cauza gripei aviare, pardon porcine

Si, sa discutam acum despre gripa porcina. Ce prostie! Nu mai aveau astia din mass media ce sa scoata, pe ce subiecte sa se focuseze si s-au gandit ei ce ar fi sa intarate putin populatia. Prin urmare, daca aveti cumva geniala idee de a va duce la farmacie sa va luati masca, mai bine stati acasa. Masti nu mai sunt de mult timp in farmacii.

Mda, si sa discutam putin si despre aceasta zi de vineri, in care spre marea mea mirare, nu am chef sa ies. Desi mi-am luat rochita azi (si este super draguta), desi nu sunt obosita, nu am chef…

Si… ploua!!!!! Si azi mi-am spalat masinuta, pentru prima oara de cand o am si era asa lucitoare! Nu-i corect, numai tata patea asa

Nu stiu ce am patit, dar de o saptamana, totul trece pe langa mine. Lucrurile pentru care eu sufeream nespus in trecut, acum  ma lasa rece. Parca nimic nu ma mai poate atinge; incerc sa ma fac sa reactionez in vreun fel, dar… fara nicio speranta. Si chiar daca nu apartin nimanui, chiar daca stiu ca in momentul de fata nimeni nu se gandeste la mine, ca nimeni nu ma vrea langa el, nu ma deranjeaza. Si acest lucru ma ingrijoreaza pe de-o parte, dar pe de alta parte ma bucura. Acel echilibru dezechilibrat pe care il pierdusem in Vama acum… hmmm, 3 luni cred, incepe sa  revina.

Incep sa vad lucrurile la singular, am inceput sa ma vad si pe mine in toata aceasta schema care se numeste viata; imi dau seama ca este ok sa te gandesti numai la tine; si ca sunt atat de multe lucruri pe care le pot face numai eu, fara sa am pe cineva langa mine.

Totusi… inca este ciudat… EU?! sa nu sufar dupa cineva… ciudat sentiment frumos. Mai vreau !

In noaptea de 31 octombrie – 1 noiembrie nu e de iesit din casa … cel putin nu cu masina. Sau poate acum realizez ce inseamna sa fii fata si sa iesi cu masina intr-o noapte de sambata. Pe Magheru, un Jeep -Mercedes cred ca era, cu 2 pusti in el, incepe sa se tina de noi: a oprit inainte de a intra in pasajul de la Universitate, fix in fata noastra , blocand toata circulatia. De depasit nu puteam sa depasesc pentru ca eram pe banda 2 iar pe banda 1 veneau masini incontinuu.Prin urmare, am stat cred 5 minute dupa domnii cu Mertanul.

La un moment dat, se gandesc ei sa plece. Am spus ca na, au terminat, putem sa ne vedem de drum. Dar nu a fost sa fie: daca semnalizam dreapta, se bagau in fata mea, daca faceam stanga, la fel, iar in intersectie s-au postat paralel cu noi. Deja eu ma crizasem toata ca nu am suficienta experienta de condus ca sa ma agaseze cineva pe strada, nu pot sa fiu atenta si la ei si sa le anticipez miscarile. Momentul critic a fost cand s-au pus din nou in fata noastra si iar nu mai puteam sa mai fac nicio miscare. Eram deja un pachet de nervi si mi-era frica pentru ca nu stiam sa scap de ei. Am semnalizat stanga si m-am incadrat fara sa ma asigur  absolut deloc. Daca ma plangeam pana acum ca nu sunt norocoasa… atunci am avut cel mai mare noroc din lume ca nu m-a spulberat taxiul care venea in viteza. Nici nu am avut timp sa ma dezmeticesc ca hop top Mercedesul era in stanga noastra, blocand iar circulatia. Si atunci… a venit salvarea mea: locul de parcare visat, singurul… pe care l-am vazut in ultimul moment. Asa am reusit sa scap de 2 nebuni, cu bine.

Concluzia este ca unii oameni sunt batuti in cap.

So, scriam aseara un post lung si foarte deprimant, noroc ca nu i-am dat cu publish ca aia era.

Azi am ceva nou de spus. PLECAM LA MUNTEEEEEEEEEEEEEEEE de revelion. Si nu oriunde: in strainataturi. He he, ne respectam: mergem in Bulgaria – Bansko. Am stabilit! Maine facem rezervarea si… asa ma incanta ideea ca dupa ce terminam cu interimurile avem unde sa facem revelionul. Inca o data YEY. Munte, zapada, schiuri, vin fiert, cartofi prajiti cu maioneza pe partie (asa sunt de buni dupa cateva coborari cu 50 km la ora ). Miam miam. Mi s-a facut pofta. Si mi-e dor sa imi inghete fata, sa am nasul rosu, sa ma bag in sauna cand ajung la hotel dupa 7 ore de ski. OFFF! De abia astept.

for a cold day

“Norii-s de-argint şi zboară departe Ceru-i înalt, tăiat în cleştar Noaptea-i o perdea Şi fereastra mea Doar umbre, care-ncet dispar Când nu eşti aici mi-e camera goală E timpul leneş, mult prea lung Deloc …”

“Toate dorintele indeplinite pana acum s-au dovedit a fi niste decizii gresite din punct de vedere emotional nu rational. Mi-am asumat riscul de a pastra langa mine persoane toxice pentru a invata niste lectii dureroase dar extrem de trebuincioase si de a pleca de langa ele chiar daca pentru asta a trebuit sa tai niste radacini dureroase pentru ei. [...] Imi asum riscul de a ignora, chiar asta ii indurereaza pe unii, de a ma ignora atunci cand trebuie chiar daca asta ma indurereaza.” <Mintea de ceai>

Si coincidente, mult prea multe coincidente in ultimul timp ca sa le pot savura pe fiecare, putin cate putin. Mi-as dori cateodata sa fiu mai hotarata in ce decizii iau, sa nu ma mai intorc de sapte mii de ori in acelasi punct.
O sa imi cumpar maine niste sertarase in care sa imi asez gandurile si sa le aliniez conform alfabetului…

A

B

C

D

Dupa o zi de munca – azi am avut prima zi din primul client de pe acest sezon – , dupa 4 ore de condus prin Bucuresti, ma simt epuizata.

Cum se poate ca pana saptamana trecuta sa fie masini disponible in Bucuresti pentru vanzare si azi, cand mi-au aprobat si mie creditul sa nu mai gasesc neam de masina in Bucuresti. Dar nu asa, chiar nu era niciuna. UOFFF!

Cum se poate ca atunci cand vrei sa iti sune telefonul sa nu sune, iar cand nu ai chef sa vorbesti cu nimeni sa sune din 10 in 10 minute?

Si… chestia funny… cum e posibil sa ai pofte de cele mai junk lucruri de pe fata pamantului: omleta, saorma, chipsuri, mc, kfc, pizza, inghetata, ciocolata, cola, cafea, tigari, sandwichuri la 12 noaptea.

Dar… sunt ok, nu?!

Da, in clipa de fata as fugi pana la Cuptorul cu lemne pentru o Capriciosa cu ketchup iute si o limonada si un strudel din ala bun bun.
F5-ul asta ma innebuneste

Dupa 2 ore dormite in noaptea de vineri, dupa niste situatii care pana si pe mine ma mira in acest moment, am ajuns la Ferry Corsten, unul dintre acele must see-uri de pe lista mea lunga, asta din moment ce l-am ratat cand a venit la Liberty Parade in vara.

Twice in a blue moon – frumos spus; versurile melodiilor lui Ferry oricum m-au impresionat. Betsie Larkin a fost foarte tare, nevazand scena, cand a inceput Feel you, nici nu stiam ca este cineva care canta live. Ca joc de lumini, am ramas putin dezamagita, nu am fost la multe concerte de acest gen, dar la Paul Van Dyk anul trecut a fost parca mai misto.

Atmosfera cu totul si cu totul deosebita, am stat si putin mai in fata ceea ce a fost foarte bine. Simteam beat-ul in tot corpul si… acea energie cu care te incarci dupa un concert trance este ametitoare.

Days, days, days
Stealing secret moments
Breathing in the summer sun
As the sea of changes
Wash ashore

Days
In the great wide open
There`s so much to catch the eye
Your beauty,
Shade and light, shade of light

Quiet witness to forever
In my silence I keep holding on
I am waiting `til forever
And I understand where we belong …