Archive Page 2
Supergirls don’t cry
Este primul si singurul post in care o sa spun ca sunt foarte trista si suparata. PROMIT!
Filed under: Eu cu mine | Leave a Comment
Win or lose
Toti barbatii sunt la fel. Si asta nu este un post in care sa ma plang de cineva, in care sa spun cat sufar pentru ca sa zicem, m-am despartit de prieten, nu este un post in care sa acuz barbatii ca tot ce fac ei este numai pe dos. NU. Barbatii sunt complet diferiti de noi, ei privesc mult mai detasat problemele, nu se complica atat de mult, nu despica firul in sapte mii de firicele. Si, asta este bine. Macar sa existe si oameni care sa nu se consume atat de mult.
Scenariu: prietenul meu plangand ca nu i-am luat flori de ziua lui sau ca seara nu este tinut in brate sau facand scene de isterie cand ii mananc ultima bucata de ciocolata sau cand nu iesim numai 2 intr-un loc “dragut”. Pai, cred ca as fugi si nu m-as mai intoarce niciodata.
Stiu ca pentru ca o relatie sa mearga trebuie sa nu iti pui prea multe intrebari, nu trebuie sa iti doresti chiar luna de pe cer (desi, sunt momente cand o vrei ACUM). Si chiar daca a fost trista spre sfarsit, piesa pe care am vazut-o aseara “Te iubesc! Te iubesc?” m-a binedispus.
Quote: “Pana sa il intalnesti pe Fat-Frumos, trebuie sa saruti multi broscoi” 
Deci, foarte tare aceasta remarca.
Filed under: Eu cu mine | Leave a Comment
Criza de timp
Am numarat: mai sunt 6 (SASE) zile pana cand intru in sezon, asta insemnand ca s-a cam dus cu zilele cand sunt la curent cu tot ce misca in stanga si in dreapta pe net, s-a dus cu accesul permanent la Facebook, cu statul pe messenger, cu serile de discutii fara un subiect anume. Si, au mai ramas asa de multe de facut incat nici nu stiu cu ce sa incep. Mai sunt 6+ 2 zile de weekend in care sa epuizez macar jumate din The LIST.
Hmmm… As mai povesti cateva ceva, dar ma asteapta o carte buna (Zenobia) si un Romantic FM. Asa ca, Noapte Buna!
Filed under: Eu cu mine | Leave a Comment
Stop
As vrea sa am puteri magice, sa inregistrez acest weekend si sa ii dau cu repeat forever and ever.
Vineri, seara clasica de club: The Gate a fost de data asta. Locatie misto, muzica draguta, oameni pe masura, prieteni la fel. Ce pot sa spun de clipa cand au pus Angels a lui Robbie?! Pur si simplu amazing. Atmosfera foarte relaxanta, fara acele persoane dubioase pe care le mai intalnesti prin alte locuri, fara senzatia aia ca esti in lumea piticilor.
Sambata, evident ca la 9 eram in picioare, dupa care o raita prin magazine. Si cica Romania este in criza. Da de unde. Erau cozi imense la fiecare magazin de haine in care am intrat. Nu o sa ma lungesc pentru ca vreau sa ajung la seara de sambata. Am vazut “Jeux d’enfants” pentru a doua oara saptamana asta, dupa care ne-am gandit noi asa ca vrem sa iesim, asa ca am ales Krishna Cafe. Am stat pentru cateva ore pierduti intr-o superba atmosfera orientala, fumand narhilea si savorand o delicioasa cafea cu rom (acestei cafele i se datoreaza si starea fresh in care ma gasesc la 3 dimineata).
Si nu s-a terminat, continuam azi cu un picnic a la maison
Sa nu uit de starea de acum: Don’t miss missing you.
Superb weekend!Am mai spus asta????
Turn on the music:
Filed under: Eu cu mine | Leave a Comment
Just thinking
What is love?…Sometimes obsession.
Movie: Closer
Track: Damien Rice – Blower’s daughter
Filed under: Eu cu mine | Leave a Comment
Schimbare
Am nevoie de o schimbare care sa ma tina ocupata macar pana incep sezonul. Sa le luam pe rand:
-schimbarea culorii parului – Nu este cea mai buna idee, am mai facut asta si m-am plictisit de ea intr-o zi, plus ce vina are parul meu pentru starea mea de plictiseala acuta. Neah, nu este buna deloc.
-reinnoirea garderobei Daaa, daca in ultima luna nu mi-as fi dat jumate de salariu pe haine poate ar fi fost o treaba. As lucra totusi putin la partea de incaltaminte, putin asa, ca nu mai am nimic. Si mi-as lua o pereche de blugi gri si una neagra. Am vazut si o camasa (a se citi vreo 3 camasi) dragute… pardon, draguta. Si daca stau bine si ma gandesc, mi-ar mai trebui un costum si o pereche de pantaloni business (he, he, ce bine suna acest cuvant). Plus, nu mai am rochite de club, neaparat o vizita magazinelor in weekend Si ceasul! Sa nu uitam de ceas, va rog frumos. Cica ceasul, masina si telefonul sunt cele mai importante intr-o intalnire de afaceri. Masina e insemnata, telefonul e proaspat cumparat, dar unde este ceasul??? E un magazin asa frumos in Unirii, Swatch se numeste.
-film, chiar as merge la un film. Iau agenda de la telefon… nu exista niciun amator de filme de groaza in agenda mea. UOFFF!!!
-concert Ferry Corsten. Eu sunt cam singura care asculta acest gen de muzica. Chiar nu vreau sa fac cuiva rau si sa il oblig sa mearga cu mine.
-as manca o pizza si as bea o bere. Asa, ca doar la frumoasele mele 49 de kg imi si permit. Neah, sare din schema. Sau, hai sa sunam o prietena!
-parapanta. Offf, visul acesta nu mi s-a indeplinit in anul curent, dar la anu…
-mi-as face planuri sa plec la Amsterdam. Cu cine?! Daa, stiu, cu acel prieten imaginar pe care mi l-am facut saptamana trecuta.
-as pleca sa skiez ACUM, pentru ca in iarna nu o sa ma am niciun pic de timp.
-mi-as redecora camera. Asta este chiar cea mai ieftina dintre toate; ori ca spun ca plec in Bora Bora, ori ca imi propun sa imi schimb camera este de domeniul fantasticului.
STIUUUUU! Sa imi cumpar un catelus, ca si asa sufeream eu ca de ce pe mine nu ma asteapta nimeni acasa Pana si eu rad … Scenariu: Dimineata, la 5 cand ma intorc din club, scot cainele la plimbare, dupa care dorm, il iau cu mine la masa, il plimb cu rolele, ii fac dus. Pot sa il iau si in geanta seara cand ies la un suc O sa fiu exact ca domnisoara aia pe care am vazut-o intr-un restaurant cu pretentii din Bucuresti. Ar lipsi un turc cu lant gros neaparat din aluminiu auriu in dreapta mea. Si nu ma vad bine 
Filed under: Eu cu mine | Leave a Comment
No inspiration
“You know how when you were a little kid and you believed in fairy tales, that fantasy of what your life would be, white dress, prince charming who would carry you away to a castle on a hill. You would lie in bed at night and close your eyes and you had complete and utter faith. Santa Claus, the Tooth Fairy, Prince Charming, they were so close you could taste them, but eventually you grow up, one day you open your eyes and the fairy tale disappears. Most people turn to the things and people they can trust. But the thing is its hard to let go of that fairy tale entirely cause almost everyone has that smallest bit of hope, of faith, that one day they will open their eyes and it will come true.”
Filed under: Eu cu mine | Leave a Comment
True romance
“If you gave me a million years to ponder, I would’ve never guessed that true romance and Detroit would ever go together.”
Genial! Un film care m-a tinut lipita de laptop pret de aproximativ 2 ore. De la inceput, din prima scena a filmului am spus ca … asta este filmul pe care il caut. Este despre dragostea perfecta, cea care invinge orice bariera, care nu tine cont de nimic. Incerc sa povestesc despre ce m-a impresionat cel mai mult si nu stiu cu ce sa incep.
Muzica… doamne cat de buna a fost, ca aveam momente cand ma desprindeam de personaje si ma transpuneam in muzica, visam ca dansez, ca sunt pe acel taram visat de mine.
Mi-a placut enorm de mult faza cand Alabama si Clarence au avut prima discutie la un “pie”, dupa film. Mi-a placut cum a jucat ea, mi-a placut cat de dulce era Clarence cand ii spunea “And how about you? [...] Tell me.. Tell me about yourself”. Si melodia de pe fundal John Wait- In Dreams m-a lasat fara cuvinte.
Mi-a placut Hans Zimmer, mi-au placut momentele cand a fost “You’re so cool”.
Mi-a placut filmul, desi este atat de previzibil, desi este construit pe sa ii zic asa, un cliseu: o dragoste care invinge totul, un tata care isi da viata pentru fiu, binele invinge…
“Amid the chaos of that day, when all I could hear was the thunder of gunshots, and all I could smell was the violence in the air, I look back and am amazed that my thoughts were so clear and true, that three words went through my mind endlessly, repeating themselves like a broken record: you’re so cool, you’re so cool, you’re so cool. And sometimes Clarence asks me what I would have done if he had died, if that bullet had been two inches more to the left. To this, I always smile, as if I’m not going to satisfy him with a response. But I always do. I tell him of how I would want to die, but that the anguish and the want of death would fade like the stars at dawn, and that things would be much as they are now. Perhaps. Except maybe I wouldn’t have named our son Elvis. “
Filed under: Eu cu mine | Leave a Comment
Poze si ambalaje
Dincolo de ambalaj…. Ma uitam la poze cu persoane dragi sau mai putin dragi mie si am observat ca nu mai vad frumusetea fizica a persoanelor in cauza. Aratand unei prietene de-a mea o poza cu un om pe care eu il consideram extraordinar de frumos, ea s-a uitat la mine spunandu-mi din priviri “Ana, este urat”. Da, urat pentru ca nu il cunoaste, pentru ca nu stie ce persoana deosebita este. Asa se intampla si cu persoanele care mi-au facut rau, eu nu mai vad in ele frumusetea fizica, totul este asa ca o nebuloasa si o intrebare fara raspuns.
Si de aici afirmatia unora “Pana si de cea mai frumoasa fata/femeie, exista cineva care s-a plictisit.” Si totusi, exista ceva mai bun, ceva perfect.
Dincolo de ambalaj… Am terminat de citit o carte extraordinara “Pescarusul Jonathan Livingston” de Richard Bach. Pana acum, credeam ca eu sunt singura care aspira la perfectiune si imi impuneam sa cred ca trebuie sa ma multumesc cu ce am, fapt ce m-a pus sa ma complac un an de zile intr-o situatie mai putin fericita, sa accept vorbe grele, atitudini meschine si misogine, punandu-ma pe bine pe ultimul loc pe o lista in care eu oricum nu aveam ce cauta.
Cuvinte dragi mie… “In locul zborului nostru istovitor pana la barcile de pescari si inapoi, iata adevarata noima a vietii! Ne putem ridica noi insine din ignoranta, putem deveni noi insine fiinte ale perfectiunii, inteligentei si talentului. Putem fi liberi! Putem sa exploram! Zborul!“
“Apoi, in timp ce vorbea, penele i se facura treptat atat de stralucitoare ca niciun pescarus nu putu sa-l mai priveasca.
-[...] nu uita sa te desavarsesti in iubire. “
“Cu cat zbori mai sus, cu atat vezi mai departe.”
“Daca invingem spatiul, ramanem numai cu Aici. Daca invingem timpul, ramanem numai cu Acum. Si, intre Aici si Acum, oare nu crezi ca ne-am putea vedea din cand in cand unul pe altul?”
Si citatul meu preferat:
“-Jonathan, iti amintesti ca mi-ai spus, odata mai demult, ca cine isi iubeste Stolul indeajuns se intoarce la el si-l ajuta sa se desavarseasca.
-Da, sigur.
-Nu inteleg cum poti iubi un card de pasari care tocmai au incercat sa te ucida.
-Dar, Fletcher, nu asta iubesti la ei! Nu iubesti ura si rautatea. Trebuie sa te straduiesti sa vezi adevaratul pescarus, partea buna din fiecare. Trebuie sa-i ajuti si pe ei s-o vada in ei insisi. Asta inteleg eu prin dragiste. E grozav cand intelegi asta. Imi aduc aminte, de pilda, de un tanar pescarus aprig, pe nume Fletcher Lynd. Tocmai fusese Proscris. Era gata sa-si distruga intregul Stol, incepand sa-si construiasca propriul sau iad cumplit pe Stancile Indepartate. Si iata-l ca, astazi, isi construieste propriul paradis, si conduce intregul Stol intr-acolo.”
Filed under: Eu cu mine | 1 Comment
caută
-
Momentan, răsfoieşti arhivele weblogurilor Anyana's blog.
