Poze si ambalaje

Dincolo de ambalaj…. Ma uitam la poze cu persoane dragi sau mai putin dragi mie si am observat ca nu mai vad frumusetea fizica a persoanelor in cauza. Aratand unei prietene de-a mea o poza cu un om pe care eu il consideram extraordinar de frumos, ea s-a uitat la mine spunandu-mi din priviri „Ana, este urat”. Da, urat pentru ca nu il cunoaste, pentru ca nu stie ce persoana deosebita este. Asa se intampla si cu persoanele care mi-au facut rau, eu nu mai vad in ele frumusetea fizica, totul este asa ca o nebuloasa si o intrebare fara raspuns.

Si de aici afirmatia unora „Pana si de cea mai frumoasa fata/femeie, exista cineva care s-a plictisit.” Si totusi, exista ceva mai bun, ceva perfect.

Dincolo de ambalaj… Am terminat de citit o carte extraordinara „Pescarusul Jonathan Livingston” de Richard Bach. Pana acum, credeam ca eu sunt singura care aspira la perfectiune si imi impuneam sa cred ca trebuie sa ma multumesc cu ce am, fapt ce m-a pus sa ma complac un an de zile intr-o situatie mai putin fericita, sa accept vorbe grele, atitudini meschine si misogine, punandu-ma pe bine pe ultimul loc pe o lista in care eu oricum nu aveam ce cauta.

Cuvinte dragi mie… „In locul zborului nostru istovitor pana la barcile de pescari si inapoi, iata adevarata noima a vietii! Ne putem ridica noi insine din ignoranta, putem deveni noi insine fiinte ale perfectiunii, inteligentei si talentului. Putem fi liberi! Putem sa exploram! Zborul!

„Apoi, in timp ce vorbea, penele i se facura treptat atat de stralucitoare ca niciun pescarus nu putu sa-l mai priveasca.

-[…] nu uita sa te desavarsesti in iubire. ”

„Cu cat zbori mai sus, cu atat vezi mai departe.”

„Daca invingem spatiul, ramanem numai cu Aici. Daca invingem timpul, ramanem numai cu Acum. Si, intre Aici si Acum, oare nu crezi ca ne-am putea vedea din cand in cand unul pe altul?”

Si citatul meu preferat:

„-Jonathan, iti amintesti ca mi-ai spus, odata mai demult, ca cine isi iubeste Stolul indeajuns se intoarce la el si-l ajuta sa se desavarseasca.

-Da, sigur.

-Nu inteleg cum poti iubi un card de pasari care tocmai au incercat sa te ucida.

-Dar, Fletcher, nu asta iubesti la ei! Nu iubesti ura si rautatea. Trebuie sa te straduiesti sa vezi adevaratul pescarus, partea buna din fiecare. Trebuie sa-i ajuti si pe ei s-o vada in ei insisi. Asta inteleg eu prin dragiste. E grozav cand intelegi asta. Imi aduc aminte, de pilda, de un tanar pescarus aprig, pe nume Fletcher Lynd. Tocmai fusese Proscris. Era gata sa-si distruga intregul Stol, incepand sa-si construiasca propriul sau iad cumplit pe Stancile Indepartate. Si iata-l ca, astazi, isi construieste propriul paradis, si conduce intregul Stol intr-acolo.”

Anunțuri

Un răspuns la „Poze si ambalaje

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s