70 de km

De offroad. Nu zic timpul parcurs, a fost dezastruos. Nu precizez cazaturile, nici faptul ca am capatat o mica insolatie si acum stau in pat si inghet, nici ca am picioarele mov de la vanatai si palmele varza… Neah, astea sunt detalii minore.

Dar, ca remarca generala, nu se compara 10 km de sosea cu 10 de padure. Trebuie o super conditie, un super ritm. Trebuie sa fii foarte odihnit si sa stii traseul la perfectie.

Da, ne propusesem sa facem traseul de la prima evadare. Daca cineva are aceeasi idee mareata, nu ii recomand sa isi iroseasca energia prin Bucuresti, pana si ora petrecuta pana la Academie conteaza, ci sa plece cu masina de acasa si sa intre direct pe traseu cu bicicleta.

Intrarea in Padurea Baneasa: cred ca am incercat 3 intrari, ne-am ratacit de inca 3 ori, ne-am bagat pe niste potecute, dar am ajuns cu bine la calea ferata, care se traverseaza intr-un mod ciudat. Mie Baneasa mi s-a parut extrem de solicitanta. Dupa Baneasa, am mers pe un drum super misto printr-un camp plin de floricele galbene si grau, o priveliste superba. Si am mers, si am tot mers cam vreo ora asa, ca sa ajungem intr-un sat, Caciulati in care am cautat sa ne luam ceva de mancare, pentru ca genialitatea din noi a crezut ca pana in ora 3 ajungem la Snagov si ne bagam la niste mici. Nu am gasit nimic evident, dar acel Pepsi a fost atat de bun.

Cu forte noi si neproaspete, am incercat sa traversam padurea Caciulati… si am incercat o ora jumate asa, fara niciun rezultat. Aaaa ba da… erau sa ne manance 20 de caini 😛

Nu explic ca m-am schimbat la fata cand mi-am data seama ca eu nu ajung la Snagov sa mananc acei mici, ca eram terminata de foame, sete etc si ca batusem drum lung degeaba, ca sa ne impotmilim undeva la jumatea traseului.

Drumul de intoarcere a fost Kamikazem pentru mine. Ne-am intors prin alta parte si am mers pe un drum de tara in care pamantul era foarte tare si pur si simplu nu aveam control pe bici. Bineinteles aici a fost momentul meu de glorie, cand am luat o super tranta, ca nici nu ma mai putem ridica. M. deja nu se mai vedea in fata, telefonul lui era la mine. M-am panicat putin, dar doar putin. Si asa m-am ales cu o frumusete de tatuaj pe genunchiul drept care ma obliga sa merg vreo 2 saptamani in pantaloni la serviciu.

Asadar si prin urmare, trebuie sa fac un update la conditia fizica pentru ca altfel nu se mai poate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s