Sinaia – Padina – biciclim

Rad amintindu-mi de mine acum un an de zile cand daca eram intrebata „Hai pe muunte pe Piatra Craiului” eu ma uitam lung si spuneam: „Eu?! Ce sa fac acolo. Mi-e frica!”. Si uite-ma acum, incercand sa imi depasesc toate limitele pe munte cu bicicleta.

Ideea de a merge la Padina o aveam de ceva timp, si am aruncat-o la un moment dat unui amic. Asa ca stabilisem deja cu o saptamana inainte detaliile cu privire la data plecarii. Duminica dimineata eram cu masinile pe bicicleta… oops, invers si gata de plecare. Eu eram putin ingrijorata, cum sunt eu de obicei cand merg la un drum nou.

Drumul spre Padina incepe din Sinaia, de pe drumul care duce la Targoviste E sau DN 73, nu mai stiu exact. Am lasat masina jos si am inceput echiparea. Era primul meu drum cu rucsac greu in spate. Nu prea stiam cum o sa ma comport. Stiam ca o sa fac urcarile bine, eram curioasa cat ma va trage in jos greutatea lui (totusi, ce am pus in acel rucsac aveam sa constat dupa ca puteam sa stau lejer 4 zile fara sa ajung deloc la civilizatie).

Traseul de urcare a fost: Sinaia -Cabana Dorului – Saua Dichiu – Padina (total 31 de km).

Ma pregatisem si dozasem pentru 20 de km urcare constanta. Primii km de urcare i-am facut pe sosea, dupa care am urcat pe un drum pietruit pana la Cabana Cuibul Dorului. Ca impresie generala, mi s-a parut o urcare destul de solicitanta, am facut opriri destul de multe si am baut mai multa apa decat ma asteptam.

Tot urcare a fost si pana la Saua Dichiului. Dupa Saua Dichiului, a urmat o coborare, pante foarte line si drum normal pana la Padina. Am facut o scurta pauza de masa dupa Saua Dichiului, scurta pentru ca incepuse sa ploua.Pentru ca scapasem de urcari, puteam sa ma bucur de ce era in jurul meu:Nu am reusit sa surprind in poze apa, dar avea o culoare verde incantatoare care mi-a amintit de Croatia – Plitvitze. De la Saua Dichiului am mai mers aproximativ 8 km pana la Padina. Am fost surprinsa intr-un mod placut de ce am vazut acolo. Era un platou mare, inconjurat de munti, cu multe locuri de campare. Nu vreau sa folosesc un limbaj prea pompos, dar simteam ca ajung in lumea mea: liniste, verde, aer tare de munte… Imi era dor si mi s-a facut si mai dor dupa ce am plecat de acolo, de o saptamana la munte (cand ma intorc din Croatia, imi iau frumos rucsacul in spate si plec pe Piatra Craiului, am spus ). Ne-am cazat intr-un loc dragut foc, o cabana a salvamontistilor, intr-o camera de 6 paturi, foarte curata. Ne-am schimabat si am fugit (mai mult eu ca amicul era cam terminat) sa bem si sa mancam la Padina. Eu am savurat o Timisoreana (na ca am facut si reclama) devenind fan bere dupa efort.   Ne-am mai plimbat putin prin imprejurimi, am vorbit cu oamenii din cabana (super de treaba), am admirat cainii si somn… pentru ca ne astepta o a doua zi lunga.M-am trezit la 7. Ma cam dureau toate si era acea zi in care nu prea aveam chef de pedalat. In ziua a 2-a ne-am propus: telecabina pana la Babele – coborare pana la Piatra Arsa – Saua Dichiu – Sinaia. A iesit complet altceva.

Am ajuns la telecabina din Padina si sincer, eu habar nu aveam de existenta ei. Am urcat pana la Babele contra sumei de 20 ron persoana+bicicleta. Frumos acolo, prinsesem o vreme bunicica si era destul de dimineata pentru a fi prea populat.Am inceput sa coboram spre Piatra Arsa. Pe mine incepuse sa ma doara ingrozitor genunchiul, mai mult eram pe langa bicicleta decat pe ea, nu ma mai puteam concentra pe traseu, amicul nu ma prea ajuta pentru ca nici el nu stia ce si cum. Oricum, la un moment dat am pierdut banda galbena pe care trebuia sa o tinem pana la Piatra Arsa, nu mai vedeam niciun marcaj. Eram ai nimanui. Ma ingrijoram din cauza piciorului care nu vroia sa ma lase, incercam sa ma pregatesc moral in caz ca nu mai putem urca deloc pe bicicleta din cauza drumului si ma stresam pentru ca nu stiam daca amicul o sa fie prea incantat cand o sa ii comunic vestea . Intr-un final am revenit la banda galbena si ne-am decis sa ne intreptam spre Sinaia, renuntand la ideea de Piatra Arsa si coborand pe Drumul de Vara. Mi-era frica, stiam ca este mai dicifila coborarea din cauza inclinatiei. O portiune am mers-o pe langa bicicleta, dar la un moment dat, cand am avzut ca piciorul era in stare buna, am urcat pe bicicleta si am coborat pana la cota 1400. A fost superba coborarea, peisajul si senzatia de adrenalina.

De la 1400m, coborare pe sosea, cand pentru prima oara ciclometrul meu arata 43 km/ora. Ma simteam super bine.

Total km a doua zi: 30 🙂

Recomand din tot sufletul acest traseu celor pasionati de munte si bicicleta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s