Duatlon Cetatea Brașovului

SUPER TARE!

Prima mea experiență de acest gen și clar nu ultima. Când m-am înscris la acest concurs, dacă nu mă înșel acum o lună, am avut un anumit plan care includea vreo 2 ture de alergare pe săptămână. Job-ul însă nu mi-a permis să îl respect, așa că pentru mine, a fost prima mea alergare mai lungă de 5 km din toată viața mea. Iar combinația cu bicicletă pe care am făcut-o în acest duatlon a fost o extraordinară.

Traseul parcurs: 5.2 km alergare (diferență de nivel 250 m) – 7.8 km MTB (450 m diferență de nivel) – 5.2 km (diferență de nivel 250 m)

Plusuri: traseul de alergare provocator, lumea de la checkpoint-uri care te încuraja, aplauda, făcea poze, voluntarii care au ajutat la buna desfășurare a evenimentului, berea de la sfârșit

Minusuri: apa minerală de pe traseu (eu nu pot sa beau la efort apa minerală), apă adusă de la izvor (acum, ma așteptam ca la banii dați pe înscriere să nu am probleme din astea mărunte), lipsa diplomei

***

3,2,1… START! Am plecat ultima și am avut foarte mari emoții. Nu știam cum să alerg, așa că m-am speriat la prima coborâre pentru că picioarele mele erau înainte și pe genunchiul stâng simțeam un anumit pressing, cu o teamă destul de mare să nu clacheze (după ce m-am lăsat de atletism acum mulți, mulți ani, am avut niște probleme destul de ciudate cu acest genunchi). Au urmat niște urcări și coborâri până la faimoasele 120 de trepte. După care, datorită unei dureri în partea dreaptă a trebuit să o las cu alergarea. Ultimii 2, 5 km până la schimb i-am mers, gândindu-mă la o soluție ca să nu mai am probleme la proba de MTB, unde trebuia să îmi micșorez din timp. Mă gandeam că, dacă nici după MTB nu mă va lăsa durerea, o să predau chip-ul și cam asta este. Dar nu vroiam să ajung să abandonez, no way!

Mi-am luat repede casca, mănușile, am avut grijă să nu uit bicicleta și am pornit. Mușchii mi s-au relaxat complet, că doar nu degeaba MTB-ul este proba mea preferată, și am început să urc. Recunosc că am subestimat traseul: un traseu de 8 km cu diferenta de 450 de metri, este mult mai greu decât pare. Au fost niște urcări destul de solicitante, pe care am făcut un push bike destul de lung, coborâri pe care eu le-am perceput cu fiind unele de downhill. Am băgat și un gel (să își facă efectul până la alergare), l-am stins cu apă minerală după, m-am mai uitat în stânga – drepta pentru priveliște… eram extrem de relaxată, atât de relaxată incât era să mă opresc în râpă, nefiind atentă la ce îmi spuneau voluntarii de pe margine (râpă care a fost testată după de un amic de al meu de la tura Profi: cică era destul de mare). Până să termin proba de MTB, mi-am revenit complet. Nu mă mai durea nimic.

Schimbul de la MTB din nou pe alergare a fost GENIAL. Alți mușchi, altă distracție și alt stil. Am lăsat bicicleta la locul de schimb, am început să alerg extrem de încântată de faptul că încă mai puteam. După 50 de metri maxim, mi s-a pus și primul cârcel din viața mea la efort. Mă uitam așa la picior și nu îmi venea să cred că un cârcel mă împiedică să alerg, de unde și până unde atâta tupeu la el. M-am enervat și am început să îmi întind piciorul, să dau cu călcâiul de pamânt ca să îmi treacă. 5 minute le-am pierdut atunci, nu că din cauza lor mă distanțasem de podium, dar concurenta mea principală mă depășise și m-am supărat. 😛

A doua tură de alergare a fost superbă. Fiind singurică, mi-am activat ritmul meu încet de alergare până la final. La Turnul Alb (după cele 120 de trepte), aveam să admir Brașovul și să constat că nimic nu este imposibil, irealizabil, important este sa îți dorești acel lucru și să faci totul pentru a ajunge acolo. Cred că în a doua tură de alergare am râs încontinuu și m-am simțit super bine. Mă uitam așa la tipii de la profi care mă depășeau, îi încurajam și mă gândeam: ”Wow, ce oameni puternici (ei făcând un traseu foarte greu cu bicicleta, un 25 de km cu diferență de nivel de 1350 m. ”

Finish line: Aici a fost partea amuzantă a concursului pentru că eu am ajuns cam în același timp cu cei de la profi masculin și am avut o super primire: ”Și acum, concurenta cu numărul… 234, Ana Saftiuc care a participat la categoria…… (câteva secunde de pauză, bănuiesc că o fi crezut că sunt vreo profi ceva) de hobby”. YUPIIIIIIIIII!!!!

Această prezentare necesită JavaScript.

Terminasem! Terminasem! TA NA NA :p Medalie, predare de chip, bere și fug repede să mai aplaud lumea care avea să mai sosească.

Credit poze: www.duatlon.ro/

Anunțuri

Un răspuns la „Duatlon Cetatea Brașovului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s