Comana Fest

Data: 23 octombrie 2010

Traseu: Lacul Comana – 35 de km

Timp: aproximativ 2 ore 30 minute

Până la urmă, un eveniment drăguț pentru București ca loc de organizat concursuri de MTB. Bun, pentru prima lui ediție, să zicem că are o scuză. Nu o să comentez problemele care au fost la final în partea de premiere, cred că cine a fost acolo lângă mine a văzut ce avea de văzut pentru a-și forma o opinie.

Se anunța o vreme superbă în ziua de 23 octombrie, așa că ne-am pus bicicletele în mașină cu mai mult entuziasm decât în zilele ploioase de concursuri. Știam Comana, știam ce traseu mă așteaptă, eu am aproximat un timp mult mai mic față de ce am scos la final, doar atât.

Înainte de start, ma gândesc să plec puțin mai din față ca să nu mai cad chiar de la început și să nu trebuiască să mă dau jos pe urcări pentru că cei din fața mea opresc. Și pornesc, ce-i drept mai tare ca la alte concursuri, bănuind un traseu de alergat și nu unul tehnic. Mi-a placut traseul prin faptul că nu a avut deloc asfalt. Ce m-a surprins, că au fost unele single track-uri mai ciudățele, în sensul că aveau foarte multe denivelări și am făcut o adevărată echilibristică pe ele.  A mai fost o porțiune interesantă în care furca mea a funcționat ca una fixă: un câmp cu pământ bătătorit, care avea niște forme foarte ciudate, numai plat nu era, a trebuit să merg destul de încet pe porțiunea aceea.

Acum, în ziua de după spun ca a fost ușor traseul, dar ieri mi s-a părut unul solicitant. Au fost unele părți în care trebuia să te dai jos de pe bicicletă și să o iei în brațe ca să treci pe niște buturugi deaspupra unui izvor care se formase în urma ploii; a trebuit să fiu foarte atentă pentru că erau unele părți în care drumul se termina brusc în șanț.

Când am ieșit din pădure, am crezut că sunt ultima. Îmi amintesc că era un fel de intersecție unde foarte mulți concurenți care stăteau, nu prea am înțeles care era faza, am trecut imediat de ei. Îmi intru în ritm și răsuflu ușurată. Mergeam bine, contrariată pentru că depășeam persoane pe care nu le-am văzut că m-au depășit vreodată, atentă fiind și la fetele de pe traseu. Am depășit 2 tipe, dar ele la start au pornit după mine și nu m-au depășit între timp. Știam că în fața mea erau cel puțin Niji și Oana.

Da, am luat și niște extra trânte, că eram pe jos, nu reușeam să mă ridic pentru că nu îmi mai ieșea piciorul din pedală. Cu ocazia asta mi-am învins și toate temerile: îmi era teamă să cad cu SPD-urile în viteză, am căzut când aveam 25 pe oră, râdeam mai demult când îmi imaginam persoane care cad în noroi, am căzut și în nămol, îmi imaginam cum este să cad cu pedalele în râpa de la marginea drumului, un concurent ma culegea de pe jos la un moment dat :p și tot așa.

 Finalul a fost foarte interesant. Persoanele pe care îmi propusesem să le întrec le-am depășit :p Terminasem pe 3. Eram foarte bucuroasă și am prima mea medalie. Sooo happy, chiar nu mă așteptam.

Deși am fost așa mai în umbră pentru că nu am eram tocmai în apele mele ieri, m-am simțit super bine cu oamenii cu care am stat la final.

Credit poze+filmuleț: Ștefan Uricariu


Anunțuri

2 răspunsuri la „Comana Fest

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s