Concurs Cupa Emmedue

Link: cupa.emmeduesport.ro

Distanță: 70 km

Diferență de nivel: 1,200 m

Timp: 5 ore 45 de minute (cel mai bun timp al meu)

Tipul traseului: deal, sol care pune dificultăți numai dacă plouă

Un concurs pe care îl așteptam de anul trecut pentru că mi s-a părut extrem de bine organizat, iar traseul îl știam în mare parte. De asta am ales să nu mă prea agit cu admirarea peisajului. Pentru ca să mai schimb ceva în cursele mele, că doar nu trebuie să mă plictisesc pe traseu, aleg să îmi iau iPod-ul la mine, o alegere foarte bună.


Din păcate, nu am fost chiar mulțumită de cum am mers, unul din traseele pe care nu am obosit, ceea ce înseamnă că puteam să trag puțin mai mult.
Startul s-a dat mai târziu decât trebuia și ca la Jiu, sar încălzirea pentru că știam că traseul începe cu șosea. Ah chiar, pe lung, traseul a fost 90% ciclabil, porțiunea mare pe care am făcut-o pe jos a fost din cauza ploii.
Dar să pornim la drum, o să începem cu Iron Maiden – Fear of the dark, pentru că atunci a început prima urcare. Depășesc mulți concurenți, mă împleticesc în cel din față și cad, evident 🙂 Mai urc și ajung la primul punct de alimentare, unde traseul lung o ia în dreapta pe niște aleiuțe foarte drăguțe pe iarbă și coboară până în prima pădure de pe traseu.

După calculele mele (proaste, de altfel) în fața mea sunt doar 2 fete (la final aflu că erau vreo 7, dar sincer, nu le-am văzut la start…). Ajung și trec de prima, tipa făcuse ieri tura de șosea, era prima ei tură de MTB. Știu că mă va depăși pe plat sau șosea, lucru care s-a și întâmplat de altfel. Dusă a fost cum am intrat pe șosea.
Mă întâlnesc și mă întrec până la al doilea checkpoint cu Bogdan, îl vedeam obosit. Ajung și la CP, nu știu cine era acolo dar se pare că mă cunoștea și îmi spune „Dar tu, anul trecut ai ajuns mai repede aici”. Oh, well…


Îl întrec pe Bogdan și de aici 30 de km până la final am fost singurică pe traseu, nu am mai văzut țipenie de ciclist, chiar mă întrebam dacă fac traseul în sens invers. Au urmat porțiuni de plat pe care le-am făcut cu 30 la oră, urcările cu 7-8 la oră. Acum, mă întreb, dacă mă simțeam mai bine, dacă nu ploua…. poate ajungeam și eu cu 30 de minute mai devreme. Dacă, acest dacă nu ar mai trebui să existe. Trebuie să merg bine, nu mai vreau ca după fiecare tură în care vin toate tipele din cluburile sportive să îmi găsesc o scuză. Antrenament, mult antrenament pentru Mediaș. Tura lunga 80 de km, ăsta este țelul meu.
După porțiunea de plat de pe câmp ajung pe penultima urcare de pe traseu, mă uit în sus, cerul era negru. Mă grabesc, chiar vreau să trec de această urcare ca să nu ma prindă ploaia aici, ci puțin mai încolo. Aveam 4 ore și 15 minute, termin urcarea. Iar în iPod începe:
Riders on the storm… primii stropi de ploaie…
Like a dog without a bone … torențial…
There’s a killer on the road … grindină…
Ei, dacă până acum credeam că le-am prins pe toate, grindina când ești pe MTB este ciudat de enervantă. Simți așa, că aruncă cineva în tine cu pietricele constant.
Ajung și trec de ultimul checkpoint. 15 km până la finish. Se oprește ploaia…

…dar numai pentru 5 minute.
Pentru că de aici se știe povestea, e pe repeat. Torențial, grindină și torențial din nou. Nu vedeam în față nimic, cauciucurile Kenda făceau balet pe noroi, nu am avut aderență deloc, coborârile le-am sărit de pe bicla pentru că era imposibil de înaintat. Mă simțeam ca pe câmpul de bătălie, oamenii de la cp-uri se uitau la mine ca la mașini străine. Ultima urcare am făcut-o, evident pe lângă biclă. Măcar știam că mai sunt 10 km și gata. De abia așteptam să ajung. Nici combinația de arsură de la soare cu ploaie nu e un experiment plăcut, dacă nu ești atent și te oprești riști să dai într-o frumoasă hipotermie.
Dar se pare că trebuia să mă mai distrez puțin pe ultima coborâre până pe asfaltul final, așa că noroiul s-a lipit de cauciucurile mele cum nu credeam că se poate și era atât de ambițios să se țină de roți că oricât încercam să îl scot cu mâna nu reușeam. Merg pe lângă drum, pe iarbă, ajung ÎN SFĂRȘIT la asfalt și în mai puțin de 15 minute ajung la finish. Au fost niște momente ciudate, eram dezorientată și a fost pentru prima oară pe un traseu de MTB când mi-a fost frică din cauza condițiilor meteo.

Per total, a fost un concurs în care mi-am dat seama că trebuie să fiu mult mai degajată și, noah, până la urmă mai am mult de tras ca să mă compar cu nivelul fetelor. Până atunci, niște antrenament pe pâine, vă rog 🙂

Plusuri:
– traseul a fost de o mie de ori mai frumos decât anul trecut, marcajele au fost, păcat de oamenii care le-au luat de pe traseu;

– pachetul de start;

– CP-urile au fost foarte bine gândite și poziționate (la final de urcare);

– mulți voluntari pe traseu și foarte săritori;

Minusuri:

– ca și anul trecut și fără o generalizare aparte, oamenii (localnicii) extrem de răutacioși,  aruncau numai remărci fără niciun sens, dar mai avem de lucrat și la partea de nepăsare.

Anunțuri

6 răspunsuri la „Concurs Cupa Emmedue

  1. tu esti pornita sa mergi in fiecare weekend la un concurs 😀 foarte misto!! felicitari pentru ultimele 2 reusite – si locul 2 de la targu jiu si cel mai bun timp de la emmedue.

  2. :)) si eu care credeam ca o sa fiu singura cu echipa de troli :)) la mine s-au pus singuri pe treaba. am un coleg care a inceput de doua saptamani de cand l-am infectat cu microbul participarii la concurs, sa mearga la sala zilnic, nu mai fumeaza si merge mai mult pe jos. in rest gandeste-te ca ai mei jumatate nici nu au bicicleta :(( le-am inchiriat. OF. o sa fie deosebit de palpitant :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s