23 iunie 2012 – BikeMotion Challenge Onești

Față de alte blog-uri de ale mele, o să încep cu o serie mai lungă de mulțumiri:

Mersi Cristi – de la Bicishop.ro (pentru partea tehnică) – unul dintre cei mai buni mecanici la care am fost până acum; 50% din rezultat este datorită ție

Iulian – partea logistică – bravo pentru cei 60-70 km parcurși ”din greșeală”

Daniel R.  – pentru răbdarea cu care m-a antrenat în Malaga – felicitări de asemenea pentru locul 2 la general, chiar dacă pe podium se vede altceva

Bogdan – mulțumesc că ai stat cu mine după ce am căzut, am încercat să țin cât de mult am putut ritmul tău ca să nu te trag în jos (bravo pentru locul 3 la categorie)

–-

Vineri, mă echipez repede și pornesc la un mic antrenament și o recunoaștere de traseu al concursului BikeMotion Onești. Fac cei 15 kilometri de șosea până la Bogdana unde aveam să mă întâlnesc cu Iulian care alege varianta mai ușoară de a merge cu mașina până la locul de start. Deși la ora 11 erau undeva la peste 30 de grade, nu mă sperie gândul că vom pedala pe căldură, fiind obișnuită cu acest lucru din Spania. Bun, ne ia cam 20 de minute ca să găsim intrarea pe traseu, care începe cu o urcare nu chiar ușoară. Reușesc să o fac în totalitate pe biclă, mai puțin porțiunile cu lemne pe care mă dezechilibrez. Partea de urcare a fost undeva la 7-8 km, după care coborâm pe niște rădăcini, și crengi, destul de interesantă senzația. Ne ia valul pe coborâre și pierdem marcajul ajungând undeva în DN. Decidem să ne întoarcem la mașină din cauza celor peste 40 de grade.

Ca niște sportivi ce suntem, seara mergem la o porție de paste unde aveam să ne vedem cu Oana Soare și al său prieten. Oana este o tipă de nota 10 și mi-a făcut plăcere compania ei. Sperăm ca acest concurs să fie unul reușit.

Ziua concursului – nu am emoții deloc. Îmi schimb complet strategia: stau la locul meu, nu forțez, merg cu Camelbak, iar pe urcare mă hidratez în permanență. Pentru că știu că vom începe cu urcare, fac o scurtă încălzire. În mare știu cum va sta podiumul, astfel că eu, să zicem că aș putea să prind un loc 3. Dar nu contează prea mult acest lucru, ce-o fi o fi.

Startul se dă din scurt, și ajung repede la prima urcare. Avantajul de a cunoaște traseul, știu perfect cum să îmi dozez energia pe urcare. O întrec pe Oana care are ceva probleme cu faptul că nu și-a intrat în ritm. Repede, repede revine în fața mea, eu sunt foarte relaxată și încerc să mă concentrez pentru că știu că urmează o coborâre mai tehnică – nu mai greșesc deloc pe ea. Bun, bun, mă țin după Oana, dar las un ritm mai lejer pentru că știu că vine o porțiune foarte prost marcată și trebuie să nu ratez, traseul fiind pe coborâre. Văd marcajele, strig după Oana care o ia înainte, dar fără nici un rezultat. Mă dau jos și mai încerc … nicio șansă. Sper doar să se redreseze cât mai repede.

Vine o porțiune frumoasă tare de 2 kilometri numai prin râu. Traseul de pe bikemap nu seamănă deloc cu ce este la fața locului, astfel că ale(r)g efectiv pe intuiție. Pe la kilometrul 17, mă întâlnesc cu Bogdan care îmi va fi partener până la sfârșitul traseului. Urcăm bine amândoi. Pe coborâri , el este mai prudent și mă lasă pe mine în față. Mi-am uitat kilometrajul în București și nu mai sunt deloc stresată la coborâre, alte dăți, când vedeam 45 pe oră, încetineam. Mă ia valul și nu sunt atentă că solul se schimbă de la unul cu pământ la unul cu multe pietricele, vine o curbă ac și realizez faptul că o să cad. În cele 2 secunde până la impactul cu solul, îmi dau seama că nu ar fi cea mai bună idee să cad în râpă, astfel că mă arunc pe partea dreaptă. Bicicleta este la un metru de mine, Bogdan se sperie și cade și el. Râzând îl cert… Mă ridic, cot umflat, genunchi umflat, o durere groaznică, dar pornesc mai departe. De aici, Bogdan merge numai în fața mea, asigurându-se constant că sunt ok. Îmi este ușor să țin track-ul pe care îl are în coborâri și viteza pe care o impune este relativ ok.

Avem iar probleme cu marcajele… încerc să îmi dau seama cum ar fi logic să mergem și nimerim din nou traseul. Trecem pe sub podul cu 5 km până la final, după care dăm în asfaltul pe care îl cunosc ca în palmă. Merg în cadență și sunt fericită.

Am făcut o cursă bună, un traseu de 40 de kilometri cu 750 metri diferență pozitivă de nivel, în 2 ore 20 minute. Am ieșit pe primul loc pentru prima oară și este un sentiment extrem de plăcut. 10 la general – sună dubios (dar nu au fost decât 60 – 70 de participanți).

Credit poze: Marius Anghel, Gina – Botoșani, Valentin Holban

Anunțuri

2 răspunsuri la „23 iunie 2012 – BikeMotion Challenge Onești

  1. Poza 3 e credit Botoșani 😀 fotografa aia care a primit prima ”felicitările” tale pentru marcaj.
    Păcat de zonă/trasee/cicliștii serioși din Onești, organizatorii au dat-o în bară serios – cele mai dureroase probleme fiind premiile 0 lei și clasamentul SF la tura lungă (Roșioru prima victimă).
    Felicitări sincere pentru rezistență și pentru prima poziție! Mult succes în continuare, mai sunt premii I care așteaptă!

    • Hey. Am modificat cu creditul, mersi.
      Nu am fost eu cea care te-a „felicitat”, fiind din zona am reusit cat de cat sa dibuiesc traseul 🙂 (mai era o fata care era imbracata cu un tricou ca al meu).
      Da, si eu am aceleasi regrete referitor la zona si la oamenii care au venit de departe pentru concurs.
      Multumim pentru poze si pentru felicitari.
      Ana.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s