15 iulie 2012 – Maratonul Vinului

„- Mi-e dor de mare. Îmi place la mare că ești curat tot timpul. Marea te spală.
– Și ești sarat, nu? Te spală și te sărează.
– Tu ai fost vreodată la mare?
– Nu, da’ am visat că am fost. Într-o zi mi-a intrat nisip în ochi și am plâns toată ziua.
[…]
– Mda, și am visat o căsuță de paie pe plajă, în care o să stau și iarna, și vara.

[…]

– Păi și nu intră apa în căsuță când e furtună?
– Nu. Când e furtuna intrăm noi în apă și ne plimbăm prin valuri. ”

MarVin (Maratonul Vinului) este un maraton foarte drag mie, în primul rând pentru că toți banii care se strâng din înscriere sunt donați, anul acesta, pentru Casa Roza, o organizație care se ocupă de persoane cu dizabilităţi fizice şi mintale.

O organizare cum rar mai vezi, ceva exemplar cum scriam într-un comentariu. Un mare plus pentru apa și cola-ul la discreție de la sfârșitul traseului, pentru toți voluntarii care nu au fost puțini pe traseu, pentru marcaj, pentru starea pozitivă a tuturor. M-am simțit excelent.

Se anunță un cod galben și o temperatură de aproximativ 40 de grade pentru ziua concursului. Cum am fost mai prinsă în ultimele zile, cu câteva minute înainte de start studiez traseul scurt, pe care aveam să alerg – 30 de kilometri, 3 urcări susținute, ar trebui să fie complet ciclabile. Întreb pe cineva de lângă mine și îmi spune că a doua urcare e puțin mai grea, astfel că marchez punctul în care să iau gelul. Și gelurile astea, măcar un efect placebo să îmi dea și sunt fericită.

3.2.1, se pleacă într-un ritm foarte bun și pot să fac încălzirea pe care am sărit-o la început. Până să ajung la prima rampă, îmi dau seama că am o stare ok și că pot să trag de mine. Urcarea susținută durează undeva la 8 km terminându-se la primul check-point. Mi-o amintesc perfect de anul trecut. Resimt căldura, dar mă hidratez la cel mai mic semn de amețeală.

La coborâre tânjesc după vântul care mă izbea din față. O depășisem la urcare pe Vanessa și mă așteptam din clipă în clipă să o văd lângă mine. Atu-ul meu a fost soarele, organismul meu se comportă relativ bine pe condiții hot. Bun bun, dar să nu mă îmbăt cu apă rece, habar nu am câte fete sunt în față, dar nici nu vreau să aflu.

Pe a doua urcare mai depășesc o fată, care are o mare pană și trage pe dreapta. Din stânga mea aud că afară sunt 45 de grade – greu de crezut, încă nu resimt căldura așa de nasol și fac urcarea cu mici dificultăți din cauza terenului uscat și crăpat. La CP 2 torn efectiv o sticlă de apă pe mine și pornesc pe ultimii 10 kilometri. Nu mă miră zecile de pene din jurul meu și râd când îmi amintesc de anul trecut când am stat 30 de minute să rezolv o pană :p

Ultimii 4 kilometri au fost cel puțin funny. 2 au fost urcare, deja era ora 12 fără ceva și simt și eu că îmi e puțin cald, după care și mai cald după… pfai… hai se poate mai cald de atât?! Cadența mea era uitată în București, ajung cred eu la un 6 kilometri/oră. Fu cald și mă felicit că am ales traseul scurt. 2 kilometri de coborâre. YUPPPIII! Evident că mă dezechilibrez –lucrurile care par simple sunt mai complicate – și redresez bicla în ultima secundă, suficient de bine ca să nu mă împrăștii și să scap doar cu niște zgârieturi artistice. Îmi revine aerul pe ultima porțiune de asfalt și fac o cursă curată până la final.

Reușesc un frumos loc 2 la general feminin și un loc 1 pe categoria mea de vârstă, 14 -29 de ani.

  1. Oana Soare 1h 50min
  2. Eu 1h 53min
  3. Vanessa Plumbota 1h 59min
Anunțuri

2 răspunsuri la „15 iulie 2012 – Maratonul Vinului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s