19.08.2012 – Geiger Sibiu

Geiger-ul este un concurs de referință în MTB-ul românesc, un concurs cu multe ediții în spate care adună crema din acest sport: fiind amplasat în Sibiu, este o cale ușoară de acces atât pentru riderii din diferite colțuri ale țării.

Nume sonore în ale MTB-ului feminin se prezintă la startul acestei curse, într-o frumoasă zi de duminică (Zsuzsa, Covaciu, Deborah, Monika, Piringer  etc). Sunt și eu pe acolo, cu o mică întârziere, pe undeva pe la mijlocul plutonului. Voi alerga pe un traseu de 52 de kilometri cu o diferență de nivel de 1.400 metri. Traseul este considerat unul dintre cele mai grele curse pe această distanță, remarcându-se prin niște urcări și coborâri tehnice. Fiind cam a doua cursă la care mă dau pe 52 de kilometri în anul acesta, (după Trofeul Chindiei, din aprilie), am puține emoții.

Se pleacă foarte tare pe partea de asfalt de 6 kilometri de la început, sunt debusolată din această cauză pentru că nu văd sensul unei ruperi din aceasta mai ales că vine o porțiune foarte grea de urcare. Lucrul inevitabil s-a întâmplat, pe prima rampă toată lumea împinge la biclă creându-se astfel un dop, deși porțiunea se poate face ușor pe biță. Zmeii de pe șosea ce fac acum pe offroad?! Neavând pe unde să trec, sunt nevoită să fac un push bike scurt. Coborârea ce a urmat este interesantă, încă mai e aglomerație pe traseu, se coboară haotic,eu sper doar să trec mai repede de această parte și să ajung în urcarea de pe Măgura ca să se mai rărească spiritele. Mulți accidentați, multe pene …

Urcarea de pe Măgura – fără să par rea sau să mă cred cea mai tare ciclistă din domeniu, poate cei care mă citesc sunt sau vor fi mai atenți – unele lucruri nu se fac punct. Adică dacă ești nepregătit pentru o urcare, nu trebuie musai să staționezi fix pe mijlocul drumului (care este oricum foarte îngust și nu poți depăși ca lumea prin alte părți): pentru cei din spate, mai ales dacă merg pe SPD-uri, este destul de dificil să oprească la fiecare dezechibrare pe fieșce pietricică. Nu oprești BRUSC în rampă… era să intru de vreo 3 ori exact în aceeași persoană care în mod subit se gândește că trebuie să oprească, deși îi atrag atenția să nu mai facă așa că mă pot lovi. M-a pus pe ignor. Whatever!

Nu știu cum stau la fete, știu doar că urcarea de pe Măgura are 12,4 kilometri și este foarte grea. Eu mă simt bine și urc constant. Încep să îmi pun iepuri pe traseu. O văd pe Vanessa în față, o depășesc, o ochesc după pe Roxana pe care o las în urmă, iar după, pe Timea de la DHS cu care mă lupt puțin pentru a reuși să îi dau un avans considerabil. Vreau să ies cumva în primele 10 la fete. După ce se termină pădurea, o văd pe Alexandra de la Bikersteam, care se chinuiește la un împins de biclă. Ihh, acel push bike de care se tot vorbea, de pe Măgura. Îi urmez frumos exemplul dar nu forțez să o depășesc pentru că mi se terminase motorina și mai aveam vreo 17 kilometri până la final. Ajung sus pe Măgura și mă uit la peisajul din dreapta mea, superb. De asta eu iubesc MTB-ul!!!

Îmi vine să vomit de la căldură și oboseală. Urmează coborâri. Alexandra se duce foarte bine pe coborâre. Eu ce fac? Și eu sunt bine, am cârcel și cobor pe lângă biclă. Iau ultimul gel care își face efectul în secunda 2 și măresc din nou ritmul. De data asta traseul este pe o ușoară coborâre, iar în față o văd pe Alexandra oprită, cred că avea ceva dificultăți cu bicla, o depășesc.

Ultimii 3 kilometri prin parc sunt senzaționali, un mini traseu de XC pe care alerg cu cea mai mare plăcere simțind euforia finișului.

Traseul de la Geiger a fost de nota 10+, nu degeaba își poartă renumele.

Reușesc un timp de 4 ore 22 minute și un loc 6 după:

  1. Zsuzsa (Nomad Merida)
  2. Piringer Beata (Giant)
  3. Gyorgy Monik
  4. Covaciu Ramona (DHS Tibiscus)
  5. Doina Țiței (Nomad Merida)

Poza 2 – Cătălin Negrilă

Poza 4 – Florian Răducanu

Anunțuri