Final sezon 2012

A venit toamna. A venit de ceva timp, dar am fost prinsă cu jobul şi cursurile încât a trecut pe lângă mine fără să observ, iar fără să vreau, în locul biclei a apărut un amuzament mai puţin funny, să învăţ pentru examenele din iarnă. Au trecut deja 4 ani , rutina îmi este oarecum clară, dar motivaţiile sunt altele, de data asta mult mai puternice. Nu, nu vreau sa vorbesc despre serviciu, nu vreau să spun de nimic anume ci doar să îmi fac introducerea pentru pauza de pe blog ce va urma pâna la vară.

Interesant este că, faţă de anul trecut când din cauza suprasolicitării organismului nu am mai reuşit să fac pic de mişcare pe timpul iernii, acum mă simt ok şi voi încerca pe cât posibilul să mă ţin de şedinţele de spinning care încep de săptămâna viitoare, plus alea de inot , de alergat şi, da da, iarna asta o să fac o pauză activă. Să nu uit de schi fond, VREAU VREAU VREAU.

În anul ce a trecut nu am reuşit să ajung la nivelul de pregătire pe care mi l-am dorit, mai am concursuri de marcat, mi-au rămas multe restanţe de la alergare, mulţi prieteni de care îmi e dor şi cu care vreau să mai alerg, şi multe revanşe de luat pe partea de MTB. E ciudat, treptat hobby-ul a devenit un stil de viaţă plăcut pentru mine, uitând cum e să fii static în acest Bucureşti din care vreau să dispar cât mai repede cu putinţă.

Cu toate astea, sentimentele nu se schimbă, jucându-se cu mine aşa cum fac de 3 ani încoace, aşa …. într-o toamnă târzie, doar să îmi amintească faptul că ele sunt acolo şi dacă le scormonesc bine ies la iveală. Râd totuşi şi mă scunfund în butoiul de melancolie admirând castanii de pe strada pe care stau.

A mai trecut un an, îmi zic [and sometimes it still hurts, but less than before].